Mulți dintre noi ne întrebăm care este punctul limită al neascultării de la care Domnul recurge la lepădarea noastră. Care este momentul limită în care Dumnezeu recurge la lepădarea omului? Felul în care în care a fost pedepsit împăratul Saul pentru neascultarea lui, ni se aplică și nouă? Poate fi luat Saul ca un exemplu negativ pentru noi?

Ce se întâmplă cu un om care nu ține seama de Domnul care ne învață cum să ne rugăm? Pot călca această învățătură a Domnului, rugându-mă ca păgânii, bolborosind aceleași cuvinte pentru a fi botezat cu Duhul Sfânt (slavă, sânge…) fără să atrag asupra mea mânia lui Dumnezeu? (Când vă rugaţi, să nu bolborosiţi aceleaşi vorbe, ca păgânii, cărora li se pare că, dacă spun o mulţime de vorbe, vor fi ascultaţi. Matei 6:7) Pot să mă rog în limbi în Biserică dacă nu este nimeni să tălmăcească, fără să fiu pedepsit de Dumnezeu? Îmi dă Domnul darul vorbirii în limbi dacă eu știind că îmi poruncește să tac în Biserică totuși vorbesc în altă limbă chiar dacă nu tălmăcește nimeni?

Ascultă această predică care te va aduce mai aproape de adevărul lui Dumnezeu cu privire la această învățătură a Domnului. Acest mesaj urmărește să te ajute să înțelegi cât de gravă este neascultarea în ochii lui Dumnezeu.

Când vă adunaţi laolaltă, dacă unul din voi are o cântare, altul o învăţătură, altul o descoperire, altul o vorbă în altă limbă, altul o tălmăcire, toate să se facă spre zidirea sufletească. Dacă Sunt unii, care vorbesc în altă limbă, să vorbească numai câte doi sau cel mult trei, fiecare la rând: şi unul să tălmăcească. Dacă nu este cine să tălmăcească, să tacă în Biserică, şi să-şi vorbească numai lui însuşi şi lui Dumnezeu. (1 Corinteni 14:26-28)