O sămânță, când este sădită, este semănată ca să crească, să aducă rod și să ajungă la coacere. Tot așa este și cu Cuvântul lui Dumnezeu, pe care Scriptura ni-L ilustrează ca fiind o sămânță. (Iată ce înțeles are pilda aceasta: „Sămânța este Cuvântul lui Dumnezeu.” Luca 8:11)

În pilda semănătorului, Domnul Isus ne arată că Cuvântul este semănat în inimile noastre și că poate să încolțească, însă, din cauza inimii noastre, să nu mai ajungă la coacere.

Pilda smochinului neroditor ne arată că dacă nu ajungem să aducem rod, în final putem sfârși prin a fi tăiați. (Un om avea un smochin sădit în via sa. A venit să caute rod în el, și n’a găsit. Atunci a zis vierului: «Iată că sînt trei ani, decînd vin și caut rod în smochinul acesta, și nu găsesc. Taie-l. La ce să mai cuprindă și pămîntul degeaba? Luca 13:6-7)

Însă acest rod nu constă, așa cum cred mulți astăzi, în a aduce oameni la biserică, ci în a ajunge noi înșine la coacere sau la Roada Duhului. (Roada Duhului, dimpotrivă, este: dragostea, bucuria, pacea, îndelunga răbdare, bunătatea, facerea de bine, credincioșia, blândețea, înfrânarea poftelor. Împotriva acestor lucruri nu este lege. Galateni 5:22-23)

De fapt, Dumnezeu ne cheamă să ajungem la asemănarea cu Fiul Său, care Însuși este descris ca fiind “Sămânța” din care pornește viața. (Atunci pentru ce este Legea? Ea a fost adăugată din pricina călcărilor de lege, până când avea să vină „Sămânța”, căreia îi fusese făcută făgăduința. Galateni 3:19)

Ascultă această predică pentru a descoperi mai în detaliu procesul de rodire a Cuvântului lui Dumnezeu în noi.

Domnul Isus a început iarăș să învețe pe norod lîngă mare. Fiindcă se adunase foarte mult norod la El, S’a suit și a șezut într’o corabie, pe mare; iar tot norodul stătea pe țărm lîngă mare. Apoi a început să-i învețe multe lucruri în pilde; și, în învățătura pe care le-o dădea, le spunea:  Ascultați! Iată, sămănătorul a ieșit să samene. Pe cînd sămăna, o parte din sămînță a căzut lîngă drum: au venit păsările și au mîncat-o. O altă parte a căzut pe un loc stîncos, unde n’avea mult pămînt: a răsărit îndată, pentrucă n’a dat de un pămînt adînc; dar, cînd a răsărit soarele, s’a pălit; și, pentrucă n’avea rădăcină, s’a uscat. O altă parte a căzut între spini; spinii au crescut, au înecat-o, și n’a dat roadă. O altă parte a căzut în pămînt bun: a dat roadă, care se înălța și creștea; și a adus: una treizeci, alta șaizeci, și alta o sută.”  Apoi a zis: cine are urechi de auzit, să audă.” 

Cînd a fost singur, ceice erau în jurul Lui împreună cu cei doisprezece, L-au întrebat despre pilde. „Vouă,” le-a zis El, „v’a fost dat să cunoașteți taina Împărăției lui Dumnezeu; dar pentru ceice sînt afară din numărul vostru, toate lucrurile sînt înfățișate în pilde; pentruca, „măcar că privesc, să privească și să nu vadă, și măcar că aud, să audă și să nu înțeleagă, ca nu cumva să se întoarcă la Dumnezeu, și să li se ierte păcatele.” El le-a mai zis: „Nu înțelegeți pilda aceasta? Cum veți înțelege atunci toate celelalte pilde?” Sămănătorul samănă Cuvîntul. Cei înfățișați prin sămînța căzută lîngă drum, sînt aceia în cari este sămănat Cuvîntul; dar dupăce l-au auzit, vine Satana îndată, și ia Cuvîntul sămănat în ei. Tot așa, cei înfățișați prin sămînța căzută în locurile stîncoase, sînt aceia cari, cînd aud Cuvîntul, îl primesc îndată cu bucurie; dar n’au rădăcină în ei, ci țin pînă la o vreme; și cum vine un necaz sau o prigonire din pricina Cuvîntului, se leapădă îndată de el. Alții sînt cei înfățișați prin sămînța căzută între spini; aceștia sînt cei ce aud Cuvîntul; dar năvălesc în ei grijile lumii, înșelăciunea bogățiilor și poftele altor lucruri, cari îneacă Cuvîntul, și-l fac astfel neroditor. Alții apoi sînt înfățișați prin sămînța căzută în pămînt bun. Aceștia sînt cei ce aud Cuvîntul, îl primesc, și fac roadă: unul treizeci, altul șaizeci și altul o sută.” (Marcu 4:1-19)