Mulți dintre noi am dori să ajungem acolo, să avem parte de Împărăția lui Dumnezeu, însă valorile spirituale din această Împărăție nu prezintă interes pentru cei mai mulți, fiind incompatibile cu modul nostru de viață. Aceste valori ale lui Dumnezeu ne cer să renunțăm la multe lucruri care ne-au fost până acum foarte utile în viață.

Încă de când suntem copii mici, pentru a ne atinge scopul pe care ni-l propunem, ne folosim, într-o măsură mai mare sau mai mică, de regula: „scopul scuză mijloacele”. Fiind copii la școală, recurgem la copiat, la plagiat, la minciună… Apoi, la maturitate, ne folosim de multe altele: de vicleșug, mită, certuri, mânie…

Putem afirma fără să greșim că nu este om care să nu fi folosit minciuna niciodată. Ea este întrebuințată când întârziem la muncă, când ajungem acasă mai târziu, când vrem să ne angajăm, în comerț… Se poate observa ușor că cei ce vor renunța la minciună vor trebui să plătească prețul pierderii avantajelor pe care le aduce ea.

Încă un lucru de mare valoare pentru fiecare dintre noi este egoismul, iubirea de sine. De când ne naștem vrem cât se poate de mult doar pentru noi, iar apoi întreg episodul vieții este concentrat numai pe acest lucru.

Însă trebuie să remarcăm că iubirea de sine nu se regăsește printre valorile Împărăției lui Dumnezeu, fiind opusul altruismului, al dragostei care guvernează în această Împărăție. („Dragostea este îndelung răbdătoare, este plină de bunătate… nu caută folosul său.” — 1 Corinteni 13:4–5)