Atunci când citim cu atenție Sfânta Scriptură, descoperim că planul lui Dumnezeu a cuprins nu doar crearea slujitorilor cerești, ci și a unei ființe unice – omul – menit să trăiască o relație deosebită cu El, ca fiu al Său și frate al Domnului Isus.

Această intenție divină este exprimată limpede în Geneza 1:26-27, unde Dumnezeu spune: „Să facem om după chipul Nostru, după asemănarea Noastră.” Aceeași idee apare și în Romani 8:29 unde ni se arată că: „I-a hotărât mai dinainte să fie asemenea chipului Fiului Său, pentru ca El să fie Cel întâi născut dintre mai mulți frați.” Astfel, încă dinainte ca lumea să fie creată, Dumnezeu a rânduit ca oamenii să fie părtași la natura Sa divină, chemați să devină asemenea Fiului Său.

Prin căderea lui Adam, omul a murit din punct de vedere spiritual, adică s-a despărțit de Dumnezeu. Această stare de separare a adus cu sine nevoia restaurării și împăcării cu Dumnezeu, posibilă doar prin lucrarea mântuitoare a lui Hristos. În planul Său, făcut încă dinainte de întemeierea lumii (Efeseni 1:4), Dumnezeu a prevăzut renașterea spirituală a omului păcătos.

Acest plan nu se limitează la o simplă iertare a păcatelor, ci urmărește refacerea deplină a ființei umane și aducerea noastră la înălțimea staturii Fiului Său, așa cum este scris în Efeseni 4:11-13: „Și El a dat pe unii… proroci… păstori și învățători, pentru desăvârșirea sfinților… până vom ajunge toți la starea de om mare, la înălțimea staturii plinătății lui Hristos.”

Nașterea din nou este, astfel, un prag esențial în viața fiecărui om, marcând începutul unei existențe noi, în care dobândim cetățenia Împărăției lui Dumnezeu și începem un drum de apropiere și asemănare cu Fiul Său.

Această transformare nu este doar o schimbare morală, ci o lucrare profundă a Duhului Sfânt, care regenerează ființa lăuntrică a credinciosului după chipul lui Hristos, restaurând astfel imaginea lui Dumnezeu în om.