Mustrarea și smerenia au un rol foarte bine definit în viața noastră de credință. Ele ne sunt strict necesare pentru îndreptare și pentru a putea crește și ajunge la înăltimea staturii plinătății lui Hristos.
Proverbe 10:17 ne învață: „Cine își aduce aminte de certare apucă pe calea vieții; dar cel ce uită mustrarea apucă pe căi greșite.” Mustrarea ne ajută să apucăm pe calea vieții, însă în lipsa ei suntem în pericol de a apuca pe căi greșite.
Un alt verset care ne vorbește este Proverbe 12:1: „Cine iubește certarea, iubește știința; dar cine urăște mustrarea, este prost.” Acest verset subliniază că primirea mustrării ne ajută să creștem, în timp ce respingerea ei ne lasă într-o stare de ignoranță și stagnare.
Lumea aceasta, în înțelepciunea ei, lasă corigenți pe elevii care nu învață, pentru a le da ocazia să se îndrepte. Dacă profesorii ar avea milă și i-ar lăsa să treacă în următoarea clasă, fiind într-o stare slabă a lucrurilor, i-ar ajuta cu adevărat pe acești elevi? În mod similar, Dumnezeu folosește mustrarea pentru a ne corecta și a ne ajuta să creștem.
Smerenia este o altă cerință esențială pentru a intra în Împărăția lui Dumnezeu. Domnul Isus ne învață în Matei 5:3: „Ferice de cei săraci în duh, căci a lor este Împărăția cerurilor!” A fi sărac în duh este un barem pentru a intra în Împărăția cerurilor. În alt loc, Domnul Isus ne spune că trebuie să devenim ca niște copii pentru a putea intra în Împărăția lui Dumnezeu, întărind astfel necesitatea smereniei.
Mesajul este destul de clar: pentru a intra în Împărăția lui Dumnezeu, trebuie să acceptăm mustrarea și să fim smeriți.
Ascultă acest mesaj pentru a înțelege mai bine rolul mustrării în viața noastră și necesitatea smereniei pentru a intra în Împărăția lui Dumnezeu.
Arată-mi, Doamne, căile Tale, și învață-mă cărările Tale. Povățuiește-mă în adevărul Tău, și învață-mă;
căci Tu ești Dumnezeul mîntuirii mele. El face pe cei smeriți să umble în tot ce este drept. El învață pe cei smeriți calea Sa. (Psalmul 25:4-5, 9)