Analogia dintre nașterea naturală și cea spirituală este profundă: așa cum viața biologică începe printr-o sămânță omenească ce poartă codul genetic al părinților, tot astfel viața spirituală începe prin „sămânța lui Dumnezeu”, care este Cuvântul Său (Luca 8:11). Această sămânță poartă în ea caracteristicile lui Dumnezeu și, atunci când este primită într-o inimă bună și curată, dă naștere unei ființe noi — născută din Dumnezeu (Luca 8:15).

Această viață nouă se manifestă vizibil prin ucenicia autentică — un proces continuu de transformare prin Cuvântul lui Dumnezeu. Ucenicia nu este o etapă ulterioară sau opțională, ci expresia firească a unei nașteri din nou reale. Cel născut din Dumnezeu intră într-o viață de formare spirituală, în care este învățat, mustrat, încurajat și echipat pentru a se asemăna tot mai mult cu Hristos.

Această lucrare de început este piatra de temelie a vieții noi în Hristos. De aceea, Satan o vizează cu o intensitate strategică. Ținta lui majoră este să substituie nașterea adevărată din Dumnezeu cu o versiune falsificată care conduce la o mântuire lipsită de angajamentul profund de a călca pe urmele lui Hristos.

El știe că, odată ce un om este născut din Dumnezeu și intră pe calea asemănării cu Hristos, este greu de readus în întunericul de odinioară. De aceea, urmărește să strice sămânța — Cuvântul care aduce viață — și să o înlocuiască cu o învățătură aparent credibilă, dar lipsită de chemarea clară la lepădare de sine și de urmarea ca ucenic al lui Hristos. Prin această înlocuire, urmărește ca din sămânța alterată să nu se nască frați Domnului Isus, ci doar adepți ai unei religii fără viață.

El nu se impune printr-o opoziție directă față de Hristos, ci prin accentuarea selectivă a unor adevăruri biblice — cum ar fi mântuirea prin credință — dar fără chemarea la o viață de ascultare față de învățăturile Sale. Prin această evanghelie diluată, Satan ascunde omului nevoia reală de ucenicie — singura cale prin care caracterul uman poate fi modelat după caracterul Domnului Isus.

Pavel avertizează în 2 Corinteni 11:4: „Dacă vine cineva și vă propovăduiește un alt Isus… sau dacă primiți un alt duh, sau o altă evanghelie… cum îl îngăduiți de bine!”

Această evanghelie diluată este adesea transmisă chiar de oameni aparent sinceri, dar înșelați — teologi, predicatori sau lideri religioși care, formați într-un cadru lipsit de Duhul Sfânt, perpetuează un creștinism care răspunde poftelor omului. Ei transmit o „evanghelie” adaptată astfel încât omul să poată păstra viața veche, o naștere din nou superficială, în care sămânța lui Dumnezeu – Cuvântul – este ignorat, o credință conformă culturii religioase, dar nu conduce omul pe calea uceniciei în neprihănirea Împărăției lui Dumnezeu.

Astfel de experiențe pot părea sincere, pot emoționa și pot chiar schimba comportamente până la un anumit punct — însă nu regenerează inima. Această formă de credință întreține doar o aparență de spiritualitate, oferind un standard diluat – o versiune comodă a Evangheliei – care îl împiedică pe om să înțeleagă cerințele reale ale Împărăției. Astfel, sămânța originală este înlocuită, iar viața care rezultă nu este din Dumnezeu, ci dintr-o altă sursă.