Cu toate că planul lui Dumnezeu este atât de clar, totuși pentru cei mai mulți dintre noi Biserica, care este Trupul lui Hristos rămâne o taină mare, pentru mulți biserica fiind doar locul unde se strâng credincioșii la închinare. (Taina aceasta este mare, vorbesc despre Hristos şi despre Biserică. Efeseni 5:32)

Prin ceea ce vedem azi mai peste tot, observăm că Satan a reușit să denatureze rolul familiei, însemnătatea Trupului lui Hristos. Prin învățătura falsă ”că mântuirea se rezumă doar la iertarea păcatelor” (învățătură care stă la fundamentul organizațiilor religioase), a înșelat omul că nu este nevoie de ucenicie și nici de școală de ucenicie.

Putem remarca ușor că ucenicia față de Hristos este inexistentă în organizațiile religioase de azi și aproape nimeni nu crede că trebuie să trăiască ca ucenic pentru a ajunge la înălțimea staturii Învățătorului lui.

Pe fundamentul acestei învățături false a reușit să-l înșele pe om că ”Biserica” se rezumă doar la închinare și predicare în clădiri amenajate cu săli de predicare prin care i se dă omului doar educație religioasă.

În primul rând a lucrat la înlocuirea părinților/păstorilor duhovnicești care au în sarcină creșterea copiilor lor, cu pastori/lideri în predicare, cu slujitori dedicați doar programelor de închinare, care au în sarcina lor doar educația instituționalizată și ținerea turmei sub formă risipită, nicidecum creșterea copiilor. (Lupul le răpește şi le împrăștie. Ioan 10:12)

În acest fel, Biserica a devenit doar un centru de educație religioasă, pierzându-și astfel menirea, nemaifiind locul destinat creșterii și desăvârșirii sfinților în care privesc domniile cerești și se minunează. (Domniile şi stăpânirile din locurile cerești să cunoască azi, prin Biserică, înțelepciunea nespus de felurită a lui Dumnezeu, după planul veșnic pe care l-a făcut în Hristos. Efeseni 3:10-11)

Dacă privim la organizațiile religioase de astăzi, vedem ușor cât de bine a reușit Satan să înșele omenirea, toate practicând acest sistem instituționalizat de închinare și predicare. De la catolici, ortodocși, luterani, până la mișcările neoprotestante toate merg pe același tipar de organizare, cu clădiri construite special pentru închinare și predicare.

Astfel, cel ce dorește să trăiască în mod practic viața de ucenicie care presupune o relație prunc (copil) – părinte, se va afla în situația ridicolă de a nu a găsi nici un părinte spiritual. Aceasta se întâmplă pentru că azi în majoritatea adunărilor lipsesc cu desăvârșire părinții duhovnicești, aceștia fiind înlocuiți cu pastori-predicatori, membri de comitet, lideri de tineret…

Trebuie să înțelegem bine că nu vom putea crește ca să ajungem la înălțimea staturii plinătății lui Hristos dacă nu vom avea părinți duhovnicești pe care să-i urmăm! (Căci chiar dacă ați avea zece mii de învățători în Hristos, totuși n-aveți mai mulți părinți; pentru că eu v-am născut în Hristos Isus, prin Evanghelie. De aceea vă rog să călcați pe urmele mele. 1 Corinteni 4:15, 16; …întrucât şi eu calc pe urmele lui Hristos. 1 Corinteni 11:1)

Părinții duhovnicești sunt aceia care sunt puși/învredniciți de Duhul Sfânt să asigure atât creșterea cât și păzirea copiilor. (Luați seama, deci, la voi înșivă şi la toată turma peste care v-a pus Duhul Sfânt priveghetori, ca să păstoriți Biserica Domnului pe care a câștigat-o cu Însuși sângele Său. Fapte 20:28)

Pentru ca să poată face lucrul acesta, copii trebuie să asculte de ei în toate lucrurile. (Tot aşa şi voi, tinerilor, fiţi supuşi celor bătrâni. 1 Petru 5:5)  

Supunerea ne este descrisă de Scriptură ca fiind o ascultare deplină fără abatere la dreapta sau la stânga. (Să faci după legea pe care te vor învăța şi după hotărârea pe care o vor rosti ei, să nu te abați de la ce-ţi vor spune ei, nici la dreapta nici la stânga. Deuteronom 17:11)

Numai așa se poate ajunge la desăvârșirea noastră, numai dacă vom asculta de mai marii noștri în toate lucrurile. (Ascultați de mai marii voștri, şi fiţi-le supuşi, căci ei priveghează asupra sufletelor voastre, ca unii care au să dea socoteală de ele. Evrei 13:17; El a dat pe unii… păstori şi învățători, pentru desăvârșirea sfinților. Efeseni 4:11, 12)

Este bine să înțelegem diferența dintre educație și creșterea sub autoritate părintească. Prin predicare primim doar învățătură, nu și creștere părintească.

Putem vedea cât de mare este diferența când privim la un copil orfan și la un copil care are părinți. Și unul și altul primește educație. Însă la copilul care are părinți, pe lângă educație aceștia vor fi lângă el pentru a-i construi caracterul, să-l încurajeze în lucrurile bune și să-l corecteze în ceea ce greșește. În schimb la copilul orfan dacă va face lucruri greșite nu va fi nimeni lângă el să-l corecteze.

Sfătuim pe cititor să nu-și dorească să se afle într-o adunare instituționalizată care practică doar închinarea și predicarea, să fie singuratic, asemenea unui copil orfan, și să evite astfel Trupul lui Hristos care este bine închegat și strâns legat.

Să fugim de adunarea care nu practică îngrijirea și supunerea; care nu are părinți duhovnicești. Acolo este lucrarea lui Satan cu care a înșelat lumea religioasă, acolo nu este Trupul lui Hristos.

Să ne dorim să fim într-un trup unde poate fi împlinit tot Cuvântul lui Hristos, unde fiecare mădular își dă partea pentru a ajunge la statura pentru care am fost creați, pentru a se întipări chipul lui Hristos în noi.

Poate până azi nu ai avut, de altfel ca mulți alții nici un gând în privința învățăturii care spune cum să te porți în casa lui Dumnezeu. În Sfânta Scriptură avem patru epistole care tratează acest subiect care este de mare importanță în Școala lui Hristos. Acestea tratează relația dintre Pavel și copiii pe care el i-a născut prin Evanghelie. Este bine să ne întrebăm: De ce trebuie să avem părinți spirituali și de ce trebuie să le fim supuși? Cum trebuie să fie relația noastră cu aceștia?

Ascultă acest mesaj care te va aduce mai aproape de adevărul lui Dumnezeu cu privire la taina evlaviei și rolul acesteia în procesul mântuirii, lucru nesocotit de cel mai mulți dintre noi.

Dar dacă voi zăbovi, să ştii cum trebuie să te porţi în casa lui Dumnezeu, care este Biserica Dumnezeului celui viu, stâlpul şi temelia adevărului. Şi fără îndoială, mare este taina evlaviei… (1 Timotei 3:15-16) Dacă învaţă cineva pe oameni învăţătură deosebită, şi nu se ţine de cuvintele sănătoase ale Domnului nostru Isus Hristos şi de învăţătura care duce la evlavie, este plin de mândrie, şi nu ştie nimic: ba încă are boala cercetărilor fără rost şi a certurilor de cuvinte. (1 Timotei 6:3,4)