Supunerea frățească este un semn după care putem verifica dacă Biserica îl are cap pe Hristos.

Pentru a înțelege cât de gravă este nesupunerea, vom evidenția consecințele ei. În vechime pedeapsa pentru nesupunere/neascultarea față de cei învredniciți să conducă poporul, era moartea fizică. (Omul care, din mândrie, nu va asculta de preotul pus acolo ca să slujească Domnului, Dumnezeului tău… omul acela să fie pedepsit cu moartea. Să scoţi astfel răul din mijlocul lui Israel, pentru ca tot poporul să audă şi să se teamă, şi să nu se mai îngâmfe. Deuteronom 17:12, 13; vezi răscoala lui Core și ceata lui.)

În Biserica lui Hristos lucrurile sunt foarte asemănătoare. Dacă cineva dintre mădularele trupului va îndrăzni din mândrie să nu asculte de cei pe care Domnul  i-a învrednicit ca să păstorească turma, va trebuie să suporte consecința îndepărtării din trupul lui Hristos. (Dacă nu vrea să asculte de ei, spune-l Bisericii; şi, dacă nu vrea să asculte nici de Biserică, să fie pentru tine ca un păgân şi ca un vameş. Matei 18:17)

Ascultă acest mesaj care te va aduce mai aproape de adevărul lui Dumnezeu cu privire la rolul supunerii în trupul lui Hristos.

Tot aşa şi voi, tinerilor, fiţi supuşi celor bătrâni. Şi toţi în legăturile voastre, să fiţi împodobiţi cu smerenie. Căci „Dumnezeu stă împotriva celor mândri, dar celor smeriţi le dă har.” Smeriţi-vă, deci, sub mâna tare a lui Dumnezeu, pentru ca, la vremea Lui, El să vă înalţe. (1 Petru 5:5-6)