Dragostea din Împărăția lui Dumnezeu
Una din valorile fundamentale/din lucrurile de sus care definesc Împărăția lui Dumnezeu este dragostea. (Dumnezeu este dragoste. 1 Ioan 4:8; Încolo, fraților, desăvârșiți-vă, trăiți în pace, și Dumnezeul dragostei și al păcii va fi cu voi. 2 Corinteni 13:11)
Mulți dintre noi nu înțeleg că fără „dragostea de sus” nu vom ajunge la ținta propusă de a locui împreună cu Dumnezeu.
Scriptura ne spune că nu vom intra în Împărăția dragostei dacă nu-L iubim din toată pe Dumnezeu, care este dragoste, și fără să ne dorim această trăsătură de caracter. (Cine nu iubește, n-a cunoscut pe Dumnezeu; pentru că Dumnezeu este dragoste. 1 Ioan 4:8)
Dragostea este liantul care leagă între ei pe toți cetățenii Împărăției lui Dumnezeu. (Mai presus de toate acestea, îmbrăcați-vă cu dragostea, care este legătura desăvârșirii. Coloseni 3:14)
Pentru a ajunge la acest standard, va trebui să ne însușim legea dragostei care guvernează în teritoriul Împărăției. (Dragostea nu caută folosul său… 1 Corinteni 13:5)
Dragostea este altruistă, nu caută folosul său, ci al celorlalți. Dragostea de sus nu vine la întâmplare în inima noastră, ci este roada Duhului Sfânt dacă păzim învățăturile lui Hristos. (Dragostea stă în viețuirea după poruncile Lui. Aceasta este porunca în care trebuie să umblați, după cum ați auzit de la început. 2 Ioan 1:6)
Cine va urma școala de ucenici ai lui Hristos, va avea în final ca rezultat dragostea de sus. (Ținta poruncii este dragostea. 1 Timotei 1:5)
Între dragostea care vine de sus și dragostea firească este o distanța ca de la cer la pământ. Dragostea de sus este îndelung răbdătoare, este plină de bunătate, nu pizmuiește, nu se laudă, nu se umflă de mândrie, nu se poartă necuviincios, nu caută folosul său, nu se mânie, nu se gândește la rău, nu se bucură de nelegiuire, ci se bucură de adevăr, acoperă totul, crede totul, nădăjduiește totul, suferă totul. Dragostea nu va pieri niciodată. (1 Corinteni 13:4-8)
Pentru a putea învăța și experimenta această dragoste desăvârșită, Dumnezeu ne pune în familia Lui, în Biserica; sau altfel spus ne pune în Trupul lui Hristos. (Acum, deci, Dumnezeu a pus mădularele în trup, pe fiecare așa cum a voit El. 1 Corinteni 12:18)
Biserica este școala Domnului, care se îngrijește cu drag de noi. (Căci nimeni nu și-a urât vreodată trupul lui, ci îl hrănește, îl îngrijește cu drag, ca și Hristos Biserica. Efeseni 5:29)
Trupul lui Hristos care este Biserica, face parte din planul lui Dumnezeu pentru desăvârșirea sfinților. Este locul unde se învață și se practică dragostea de sus, unde pruncii, copii și tinerii învață de la cei mai mari să se îmbrace cu îndelungă răbdare, cu bunătate… să umble în sfințenie, învață să ierte, să iubească sau cu alte cuvinte, învață să umble după lucrurile de sus/după lucrurile Duhului. (…pentru desăvârșirea sfinților… pentru zidirea trupului lui Hristos. Efeseni 4:12)
Aici învățăm să trăim în neprihănire, în pace, să căutăm folosul celorlalți, și să nu mai trăim pentru noi înșine. (Și fiecăruia i se dă arătarea Duhului spre folosul altora. 1 Corinteni 12:7; Nici unul nu trăiește pentru sine. Romani 14:7; Nimeni să nu-și caute folosul lui, ci fiecare să caute folosul altuia. 1 Corinteni 10:24)
Învățăm să fim strâns legați unii de alții și să ne purtăm sarcinile. (Tot trupul, bine închegat și strâns legat, prin ceea ce dă fiecare încheietură, își primește creșterea, potrivit cu lucrarea fiecărei părți în măsura ei. Efeseni 4:16; Purtați-vă sarcinile unii altora și veți împlini astfel legea lui Hristos. Galateni 6:2)
În Biserică suntem învățați să iubim și pe cei din afara ei, chiar și pe cei care ne vor face rău. Când intrăm în contact cu cei din exteriorul Împărăției dragostei, trebuie să urmăm exemplul Domnului; să îi iubim pe vrăjmașii noștri, să binecuvântăm pe cei ce ne blestemă, să facem bine celor ce ne urăsc, pentru că suntem fii ai Tatălui nostru care este în ceruri. (Matei 5:44)
Ca să obținem această dragoste, care la mintea omului firesc nu s-a urcat, se poate doar prin urmarea școlii în care sunt predate învățăturile lui Hristos. Altfel, oricât ne-am chinui noi să obținem dragostea, aceasta nu se va întâmpla.
La El este rețeta dragostei și cine o respectă va ajunge s-o obțină. (Și dragostea stă în viețuirea după poruncile Lui. Aceasta este porunca în care trebuie să umblați, după cum ați auzit de la început. 2 Ioan 1:6; Ținta poruncii este dragostea. 1 Timotei 1:5)
Vom ajunge să avem dragoste față de semenii noștri dacă învățăm să păzim Cuvântul lui Hristos. (Cunoaștem că iubim pe copiii lui Dumnezeu prin aceea că iubim pe Dumnezeu și păzim poruncile Lui. 1 Ioan 5:2, 3; Și învățați-i să păzească tot ce v-am poruncit. Matei 28:20)
Dragostea va fi turnată în inimile noastre în măsura în care la îndemnul Duhului Sfânt acceptăm și păzim învățăturile Domnului Isus. (Dragostea lui Dumnezeu a fost turnată în inimile noastre prin Duhul Sfânt, care ne-a fost dat. Romani 5:5)
Pentru a înțelege mai bine acest lucru, vom evidenția o situație cu care fiecare dintre noi ne putem confrunta la un moment dat. Să presupunem că la succesiunea unei moșteniri, care poate fi un teren, o casă… un frate ne pretinde să-i dăm și din partea care ne revine.
Dacă aparținem lumii, pentru a-l refuza, avem la îndemână soluțiile pe care le dă lumea. Acestea pot fi împotrivirea prin vorbe, prin mânie, sau prin justiție… Dar, dacă suntem cetățeni ai Împărăției, va trebui să avem o altă poziție, va trebui să acționăm față de el după soluțiile pe care le dă legea Împărăției. Cerințele pentru cei ce fac parte din Împărăție sunt: să trăim în pace cu toți oamenii, să avem îndelungă răbdare, să fim plini de bunătate. (Urmăriți pacea cu toți… Evrei 12:14)
Primul lucru pe care trebuie să-l facem este, ca atât cât ține de noi, să nu-i dăm celuilalt prilej să păcătuiască, să facem tot ce putem pentru a nu-l provoca la mânie/tulburare. Pentru aceasta avem la îndemână poruncile care duc la pace. (Ferice de cei împăciuitori, căci ei vor fi… fii ai lui Dumnezeu! Matei 5:9; Dacă este cu putință, atât cât atârnă de voi, trăiți în pace cu toți oamenii. Romani 12:18)
Pentru a rămâne în pacea lui Hristos, va trebui să nu ne împotrivim celui ce vrea să ne ia cu sila ceea ce ne aparține. (Să nu vă împotriviți celui ce vă face rău. Matei 5:39; Dacă îți ia cineva haina cu sila, nu-l opri… Luca 6:29)
Apoi, va trebui să mai facem încă un lucru care pentru omul din lume este o nebunie. Pentru a-i turna cărbuni aprinși pe cap, va trebui să fim dispuși să îi dăm și „cămașa”, nu doar lucrul ce vrea să ni-l ia. (Orișicui vrea să se judece cu tine, și să-ți ia haina, lasă-i și cămașa. Matei 5:40)
Această învățătură, care ne face să-i lăsăm în plus, nu ține de logica umană, ci vine de sus. (Dacă îi este foame vrăjmașului tău, dă-i să mănânce. Nu te lăsa biruit de rău, ci biruiește răul prin bine. Romani 12:20, 21)
Dacă va vrea să ne ia o parte din terenul care ni se cuvine, noi să-i arătăm că suntem dispuși să-i dăm mai mult decât vrea el să ne ia. (Dacă te silește cineva să mergi cu el o milă de loc, mergi cu el două. Matei 5:41)
Această atitudine de a fi gata să dăm mai mult atunci când ni se ia cu sila, nu este de natură umană, ea nu vine de la sine, ci numai prin păzirea legilor Împărăției de sus. Păzirea poruncilor lui Hristos ne vor duce la dragostea desăvârșită care alungă frica și care ne dă deplină încredere în ziua judecății. (Dragostea stă în viețuirea după poruncile Lui. 2 Ioan 1:6; Dragostea este desăvârșită în noi, ca să avem deplină încredere în ziua judecății. 1 Ioan 4:18)
Bun